UE nu a ridicat România - în schimb milioane de români au părăsit țara


STRASBOURG/BUCUREŞTI

Din ruinele rămase în urma dictaturii, s-a ridicat visul.

Promisiunea: o economie înfloritoare, reforme democratice şi mâncare pe masă.

După nouă ani de la aderarea la UE, România s-a schimbat.

Dar mai există încă multe probleme - şi mulţi români au părăsit ţara.

- Mă tem că România se va goli de locuitori, spune profesorul Tom Gallagher, autor al mai multor cărţi despre România.

Drumul României către UE

1993: Se semnează Tratatul European cu România, în timp ce se duc tratative de aderare, între altele, şi cu Suedia.

1995: România înaintează cererea sa oficială pentru a deveni membră a UE.

1997: Comisia Europeană trimite primul raport despre România şi despre oportunitatea de a deveni membră a UE.

1999: Consiliul European decide să iniţieze tratativele de aderare cu România.

2003: Consiliul European îşi exprimă susţinerea pentru încheierea negocierilor cu România la sfârşitul anului 2004.

2004: Negocierile se încheie oficial şi se stabileşte calendarul - România poate să se alăture Comunităţii de la 1 ianuarie 2007.

2005: Parlamentul European votează în favoarea admiterii ca membru a României. Se semnează Tratatul de aderare la scurt timp după aceasta, în Luxemburg.

2006: Comisia Europeană elaborează ultimul său raport de revizuire a progreselor României şi confirmă că 1 ianuarie 2007 este data la care ţara va deveni membră.

2007: România intră în noul an ca membră a UE. Intrarea este sărbătorită ceremonios în România şi în Capitala Bucureşti.

Cu un minut înainte de miezul nopţii, bucuria a explodat în Piaţa Universităţii din Bucureşti. Cerul a fost acoperit de artificii strălucitoare în culorile drapelului românesc - roşu, galben şi albastru. 2006 era pe cale de a se schimba în 2007. Dar cei care se adunaseră în Piaţa din centrul Capitalei României nu aşteptau numai sărbătorirea unui nou an. Aceştia ridicau, de asemenea, paharele şi pentru a sărbători o nouă epocă.

Cel mai mare grup de experţi din România – SAR.

Preşedintele în exerciţiu al României, Traian Băsescu, explica poporului său:

- A fost greu, dar am ajuns la capătul drumului. Este drumul viitorului nostru. Este drumul bucuriei noastre. Am intrat în Europa. Bun venit în Europa!

În noaptea Anului Nou, drapelul galben-albastru al UE flutura în faţa sediului Guvernului. Fusese ridicat în acordurile imnului UE încă de seara.

 

17 ani mai înainte, dictatura comunistă era pe cale să cadă. La Crăciunul din 1989, Alina Mungiu-Pippidi lucra în una dintre multele şi lungile gărzi de la secţia de urgenţe a spitalului din Iaşi.  Avea o experienţă de câţiva ani în domeniul sănătăţii ca studentă la medicină în anii '80 şi, prin urmare, o lungă experienţă  despre cât de prost putea ţara să-şi îngrijească bolnavii.

- Aveam câteva ore pe zi curent electric, nu aveam medicamente. Trebuia să am grijă de sute de pacienţi bolnavi deoarece doctorii fugiseră în Occident. N-aveam nici măcar un tub de oxigen. Exact aşa era. În secţiile de psihiatrie erau oameni atât de deprimaţi din cauza condiţiilor de trai, încât nu avea niciun rost să încercăm măcar să-i tratăm, spune ea.

25 decembrie 1989 a fost ziua când totul s-a schimbat pentru România, dar şi pentru Alina Mungiu-Pippidi. Pierduse un pacient de care trebuia să aibă grijă. Oxigenul din spital se terminase, iar pacientul murise, aproximativ în acelaşi timp cu executarea dictatorului.

În acea zi, după ce a plecat de la spital, ea nu s-a mai întors niciodată. În schimb, a hotărât să lucreze pentru schimbare. A devenit jurnalist şi a înfiinţat, pas cu pas, cel mai mare grup de experţi din România - SAR. Mai târziu, acesta va juca un rol important, punând presiune pentru implementarea reformelor politice ale ţării. Şi pentru a spori şansele ţării de a intra în Uniune.

Julian Cananău, 40 de ani, este lector la Universitatea din Gävle și soția lui, Carmen, 40 de ani, este medicul- șef adjunct la Spitalul Universitar Karolinska din Huddinge. Au lăsat România din motive sociale si economice. ” Acolo am câstigat aproximativ o zecime dintr-un salariu mediu al unui profesor suedez” a declarat Julian. Fotograf: Lisa Mattisson

Primii paşi ai României către UE au început la numai câţiva ani de la scăparea ţării din strânsoarea dictaturii totalitare. Preşedintele şi dictatorul bolnav de putere, Nicolae Ceauşescu, care condusese ţara din anii '60, fusese înlăturat şi executat. Ţara fusese lăsată într-o stare puţin spus proastă. Urmele dictaturii rămăseseră, totuşi, încă vii, prin foştii comunişti care ocupaseră posturi de conducere. În câteva articole despre procesul de aderare a României la UE, se poate citi cât de rea era situaţia ţării mult timp după căderea dictaturii:

Corupţia cuprindea mari părţi din societate.

Erau probleme mari cu judecătorii şi tribunalele care erau conduse de Guvern.

Un raport al Departamentului de Securitate al SUA indica faptul că jurnaliştii trăiau periculos - un reporter fusese ameninţat cu moartea după ce denunţase un primar care susţinuse braconajul şi care pierduse, ulterior, alegerile.

După disoluţia dictaturii lui Ceauşescu în 1989, foştii membri ai Partidului Comunist reuşiseră să acapareze cele mai valoroase terenuri din ţară.

- România era terminată, era haos, spune profesorul Tom Gallagher de la Universitatea din oraşul britanic Bradford, care a scris câteva cărţi despre Ronânia.

 

Care era cea mai mare problemă?

- Aş spune că problema care stă pe buzele tuturor chiar şi astăzi, corupţia. Erau atât de mulţi oameni influenţi care devalizau efectiv statul şi nu-şi asumau responsabilitatea de factori de putere în mod serios. Era un stat care funcţiona prost, iar cei care avuseseră mari aşteptări erau departe de putere, spune Gallagher.

Alina Mungiu-Pippidi povesteşte, din biroul grupului de experţi din Bucureşti, că aşteptările de la UE erau extrem de mari din partea cetăţenilor. Oamenii voiau să se facă schimbări şi era o chestiune de disperare, spune aceasta.

- Mulţi doreau ca România să fie condusă direct de la Bruxelles, care putea îndepărta clasa politică coruptă care se consolidase în timpul perioadei de tranziţie. Voiau ca Bruxelles-ul să fie capabil să schimbe ţara într-o perioadă foarte scurtă şi să instaureze onestitatea şi bunăstarea, spune ea.

Când se va semna Tratatul, România nu va fi pregătită să îndeplinească standardele europene.

Negocierile aveau să dureze câţiva ani de la prima cerere, din iunie 1995. Îngrijorările erau, în principal, câteva deficienţe în agricultură, siguranţa alimentelor, mult trâmbiţata corupţie şi problemele ţării legate de disfuncţionalităţile sistemului judiciar.

României i se cerea să acţioneze pentru rezolvarea problemelor şi asta cât mai repede. Cu doi ani înainte de votul privind admiterea ca membru, existau 14 marcaje - sau „steguleţe roşii“ - care trebuiau abordate.

Sergiu Florin are 33 de ani și are o firmă de construcții în Gislaved, județul Småland. S-a mutat acolo în 2007 după ce a ajutat pe o cunoștința a lui să-și renoveze casa. ”Am văzut că aici sistemul funcționează, m-am simțit bine și m-am decis să mă stabilesc aici”, declară el. Fotograf: Anna Hållams

Înaintea ultimei turnante a procesului, Preşedintele Băsescu a fost foarte clar când a fost întrebat dacă ţara este pregătită să intre în UE.

- Nu. Când se va semna Tratatul, România nu va fi pregătită să îndeplinească standardele europene, a spus Preşedintele, conform cotidianului Der Spiegel, înainte de votul din Parlamentul European din 2006.

Discursul Preşedintelui a alimentat, într-o oarecare măsură, temerile celorlalte ţări membre. Dar cererea a fost votată, în ciuda acestui fapt, cu majoritate mare.

Gunnar Hökmark, Moderat, membru al Parlamentului din 2004, a fost unul dintre politicienii suedezi care a votat pozitiv.

- Mai întâi au fost cei care au votat „Da” într-un fel de bucurie generală expansivă. Apoi, au fost cei ca mine, partizani ai extinderii, care au văzut problemele, dar care au văzut şi faptul că existau oportunităţi mai mari pentru România, dacă primeau un „Da”, decât dacă primeau un vot negativ. A existat un risc că puterii legitime din România i-ar fi fost foarte greu să concureze cu succes dacă ar fi fost un vot negativ, spune Hökmark.

La câteva zile de la votul din Parlament, miniştrii de externe din câteva ţări au mers în Luxemburg. Într-o ceremonie formală ţinută la Abaţia Neumunster, s-a semnat Tratatul de aderare. Ministrul de Externe de atunci al Suediei, Laila Freivalds, a semnat tratatul din partea Suediei.

Totuşi, tratatul conţinea o clauză specială. Dacă România nu-şi îndeplinea obiectivele, aderarea s-ar fi amânat. BBC a relatat că, în ceea ce priveşte semnarea, unele ţări ar fi încercat amânarea procesului indiferent de continuarea dezvoltării pozitive a României.

Au existat griji în ceea ce priveşte un aflux brusc al cetăţenilor români în diverse ţări ale UE.

Cealaltă faţă a monedei, spune Paul Ivan, analist politic senior la Centrul pentru Politici Europene de la Bruxelles.

Chiar înainte de intrarea în UE, mulţi cetăţeni ai României plecaseră din ţara natală. În 2013, s-a estimat că trei milioane de români ar munci în alte ţări - majoritatea în Italia, şi Spania, conform Societăţii Suedeze de Radio.

- Locuitorii au permisiunea de a merge şi a studia în alte ţări din UE, ceea ce este un aspect pozitiv. Dar, în acelaşi timp, mii de medici români, de exemplu, au părăsit ţara şi muncesc, acum, în Europa Occidentală. Pentru ei este bine, dar este semnificativ mai rău pentru România. Mai sunt doar puţini foarte bine pregătiţi în România şi asta creează probleme. Este cealaltă faţă a monedei, spune Paul Ivan, analist politic senior la Centrul pentru Politici Europene de la Bruxelles.

Dar, uneori, aşa cum mulţi români au încercat să se mute pentru a munci în alte ţări, cerşetorii au fost cei asupra cărora au fost aţintite privirile în restul Europei, în principal. Nu mai puţin în Suedia.

Daniela Hering, 45 de ani. Asistentă medicală la spitalul universitar Karolinska din Solna. Data stabilirii în Suedia: septembrie 2012. ”M-am stabilit aici din cel mai banal motiv: din dragoste. Chiar dacă dragostea nu a durat, am luat hotărârea să rămân aici. Am început să lucrez în domeniul îngrijirii la domiciliu până când am absolvit cursurile de limbă suedeză pentru imigranți și mi-am obținut legitimația de asistentă medicală. Ulterior, m-am angajat imediat pe un post de asistentă medicală întrucât cererea este foarte mare. Mi-am cumpărat un apartament și locuiesc împreună cu fiul meu care este la gimnaziu. Sunt bucuroasă că sunt persoane care doresc să discute cu românii care s-au integrat. Colegii și alți suedezi mă întreabă de ce statul român nu se ocupă de cetățenii săi. Nu am ce răspuns să le dau. M-am simțit responsabilă pentru toate persoanele care cerșesc pe străzi, pentru că sunt de origine română. Sper ca autoritățile să rezolve această problemă cu romii. Aceștia au fost mereu și sunt, și în prezent, discriminați. Nu am de gând să mă întorc în România. M-am integrat în Suedia și îmi plac oamenii de aici.”
  • Daniela Hering, 45 de ani. Asistentă medicală la spitalul universitar Karolinska din Solna. Data stabilirii în Suedia: septembrie 2012. ”M-am stabilit aici din cel mai banal motiv: din dragoste. Chiar dacă dragostea nu a durat, am luat hotărârea să rămân aici. Am început să lucrez în domeniul îngrijirii la domiciliu până când am absolvit cursurile de limbă suedeză pentru imigranți și mi-am obținut legitimația de asistentă medicală. Ulterior, m-am angajat imediat pe un post de asistentă medicală întrucât cererea este foarte mare. Mi-am cumpărat un apartament și locuiesc împreună cu fiul meu care este la gimnaziu. Sunt bucuroasă că sunt persoane care doresc să discute cu românii care s-au integrat. Colegii și alți suedezi mă întreabă de ce statul român nu se ocupă de cetățenii săi. Nu am ce răspuns să le dau. M-am simțit responsabilă pentru toate persoanele care cerșesc pe străzi, pentru că sunt de origine română. Sper ca autoritățile să rezolve această problemă cu romii. Aceștia au fost mereu și sunt, și în prezent, discriminați. Nu am de gând să mă întorc în România. M-am integrat în Suedia și îmi plac oamenii de aici.”
  • Mircea Adaniloaie, 38 de ani. Om de serviciu care a început o afacere pe cont propriu, Vaxholm. Data stabilirii în Suedia: 2011. ”Am venit întrucât aveam un prieten care deja era aici și el mi-a găsit un loc de muncă la o firmă de curățenie. Mi-am dat recent demisia pentru a începe o afacere pe cont propriu împreună cu soția mea. M-am stabilit aici pentru ca cei doi copii ai mei să aibă parte de șanse mai bune. Fiica mea s-a născut acum trei luni. În România e prea multă corupție, iar copiii nu au niciun viitor. Nu sunt locuri de muncă și e greu pentru copii să aibă o viață bună. În București am lucrat ca șofer particular pentru un parlamentar. Acesta mi-a spus: Du-te! Nu vei avea niciun viitor aici în următorii 10-15 ani. Sunt mulți români aici. Nu suntem cerșetori, suntem harnici. Aș fi dispus mai bine să fac orice decât să cerșesc. Sunt un român mândru și nu-mi place să-i văd cerșind. Vom rămâne aici pentru binele copiilor mei. Aceștia vor merge la școală și vor putea să se realizeze în viață. Viitorul e aici, nu acolo.”
  • Lia Stoica, 37 de ani. A lucrat în România în PR și comunicare și studiază la Universitatea din Stockholm pentru a deveni învățătoare. Data stabilirii în Suedia: octombrie 2010. ”Nu m-am stabilit aici din considerente economice sau politice, ci pentru că îmi doream o provocare în viața mea. Nu mă simt ca și cum aș fi abandonat ceva. Am trecut doar într-o altă etapă din viața mea. Am luat-o de la zero cu limba, prietenii, educația și toate celelalte, dar mă simt mai bine decât credeam că o voi face. Nu m-am simțit niciodată lăsată pe dinafară cu toate că a fost dificil să-mi găsesc un loc de muncă la început, deși știam limba engleză și aveam un CV bun. Am lucrat ca lucrător în servicii specializate de curățenie, ceea ce reprezenta un contrast cu vechiul meu loc de muncă de birou din România. Dar a fost cel mai bun lucru care mi s-a întâmplat. În prezent, viața mea e minunată și nu am planuri să mă mut. Locuiesc împreună cu prietenul meu în Suedia și poate ne vom muta în sudul Spaniei peste 10 ani. Merg în România oricând doresc și lumea poate veni să mă viziteze. Zborul durează doar 2 ore și jumătate. Știu că există corupție în România și s-a încercat fără succes ajutorarea romilor. Oamenii ca și mine dau o mână de ajutor acolo. În prezent nu mai e o chestiune politică, ci are de-a face cu dorința, iar multe persoane din România doresc să dea o mână de ajutor.”

Conform unei anchete întreprinsă de SVT (Televiziunea suedeză) vara trecută, numărul de săraci, în special romi de origine română, care ocupă străzile din Suedia aproape că s-a dublat în numai un an. În total, au fost semnalate, conform anchetei, 4 000 de persoane care trăiesc din cerşit pe străzile Suediei.

Norica Nicolai are un trecut de procuror, secretar de stat şi senator în România. Azi, este unul dintre cei 32 de membri ai României în Parlamentul European. Ne întâlnim cu ea în camera de lucru, cu vederea spre I'll, un afluent al Rhinului, care învăluie ca un zid clădirile Parlamentului din Strasbourg.

Norica Nicolai avertizează că suedezii ar putea fi folosiţi.

Este în şedinţă dar, după un sfert de oră, ne lasă să intrăm pentru a răspunde la întrebarea: de ce au venit atâţia români în Suedia pentru a cerşi bani?

- Vin pentru a se integra în sistemul suedez. Dar nu înţeleg că sistemul este construit, de la început, de şi pentru suedezi. Acum, însă, şi pentru ceilalţi, deoarece sunteţi o ţară deschisă, cu un comportament diferit de al altor ţări din UE. Nu sunteţi la fel de egoişti, sunteţi întotdeauna prietenoşi şi gata să ne ajutaţi, spune ea.

Norica Nicolai avertizează că suedezii ar putea fi folosiţi.

- În multe ţări estice, precum în România, există oameni care au nevoie de ajutor. Oameni care nu au locuri de muncă şi nici bani. Sunt nevoi mari. Dar, uneori, refuză să muncească dacă banii sunt puţini, dacă este vorba de 200-300 de euro. Preferă să câştige bani din cerşit, spune ea.

Aveţi vreo dovadă?

- Dacă veniţi în România şi vă uitaţi la comunităţile de romi şi la casele de acolo, veţi vedea case cu adevărat scumpe. Uneori, casele rămân goale, poate numai bunicii, care sunt prea bătrâni ca să călătorească în străinătate, mai locuiesc acolo. Dar sunt regiuni în care sunt aceste case şi aceste maşini scumpe, iar când întrebăm de unde au avut banii, mulţi nu pot răspunde. Spun că au muncit în Suedia, Italia, Franţa sau în alte ţări dezvoltate, spune ea.

Este greu de obţinut un număr al romilor şomeri din România. Statisticile oficiale nu ţin cont de diferitele grupuri etnice, dar au indicat că 4,91 la sută din toată populaţia sunt şomeri. Conform Ambasadei Suediei din Bucureşti, totuşi, şomajul, sărăcia şi problemele de sănătate sunt mai răspândite printre romi comparativ cu populaţia generală.

Norica Nicolai vede în educaţie formula magică.Cheia care va deschide toate uşile închise pentru minoritatea romă.

Iar cifrele din UE spun că unul din trei romi în UE are un loc de muncă plătit.

Exact precum majoritatea celorlalţi politicienilor români, şi Norica Nicolai vede în educaţie formula magică. Cheia care va deschide toate uşile închise pentru minoritatea romă. Dar numai 15 la sută dintre romii din UE îşi continuă studiile după şcoala primară. Nu este un impediment, afirmă Nicolai.

- Cred că mulţi aleg să muncească. Poţi avea acces la piaţa muncii chiar dacă nu ai studii superioare. Există multe locuri de muncă dar, din păcate, nu sunt bine plătite. Şi, din păcate, sunt mulţi, nu numai romi, care vor să aibă mulţi bani. Uneori, pentru nimic. Este mai atractiv să primeşti bani în Suedia sau în altă parte decât să stai în Bucureşti, spune ea.

Nu este vorba de discriminare, ripostează ea.

- Sunt mulţi cei care spun că este discriminare, dar sunt sigură că îi puteţi intervieva pe cei care vin în ţara dumneavoastră şi îi puteţi întreba de câte ori au mers la Agenţia Forţelor de Muncă şi au căutat de lucru. Sunt chiar curioasă să aflu răspunsul. Apoi, puteţi verifica numele cu autorităţile române, ne dă ea pontul.

Când camera este închisă şi părăsim camera de lucru a Noricăi, ea constată că Suedia este un scop atât pentru migranţi, cât şi pentru cerşetori.

- Sunteţi o ţintă, ne spune.

Suedeza Soraya Post de la partidul Inițiativa Femenină împreună cu românul Damian Drăghici este singura deputată romă din Parlamentul European. Spune că problema referitoare la discriminarea romilor nu este suficient luată în considerație în Parlament.
  • Suedeza Soraya Post de la partidul Inițiativa Femenină împreună cu românul Damian Drăghici este singura deputată romă din Parlamentul European. Spune că problema referitoare la discriminarea romilor nu este suficient luată în considerație în Parlament.
  • Norica Nicolai este unul dintre cei 32 de deputați ai României în Parlamentul European. Expressen o întâlnește în camera de lucru, la Strasbourg, pentru a primi răspuns la întrebarea de ce atât de mulți români vin în Suedia să cerșească. "Nu sunteți la fel de egoiști, întotdeauna prietenoși și gata să ajutați", declară ea.
  • Europaparlamentarul Fredrick Federley, partidul centrului, C, a pus presiune pe Comisia Europeană privind modul în care fondurile destinate pentru integrarea romilor sunt administrate de către Romania.
  • Comisia Europeană a numit un grup de lucru în scopul de a îngreuna pentru țările membre care încalcă drepturile cetățenilor. " În Româna este evident că va fi problema drepturilor romilor, a declarat Cecilia Wikström, liderul grupului în Comisia LIBE.

Când România a intrat în UE, s-a pus problema drepturilor romilor la modul foarte serios pe agenda UE. Ţările membre au fost obligate să elaboreze o strategie naţională de integrare a romilor. Banii ar fi fost luaţi din fondurile structurale UE, în primul rând fondul social european, FSE, pentru a nivela discrepanţele sociale şi economice.

Dar România nu a reuşit să ia şi să folosească banii. Între 2007 şi 2013 s-au folosit numai 27 de procente. Astăzi, cifra este de 49 de procente, conform Comisiei UE.

- Nu există mulţi experţi în domeniu. Proiectele europene sunt, uneori, greoaie. Există interesul, dar nu sunt multe organizaţii care au capacitatea de a absorbi banii. Avem câteva organizaţii rome bune, care lucrează mult, avem şi un secretar de stat pe problemele romilor, care încearcă să implementeze banii pentru romi, spune Norica Nicolai.

”Comisia nu-şi asumă responsabilitatea socială.”

Atât ţara, cât şi sistemul de plăţi au fost criticate şi propunerile de îmbunătăţire lipsesc.

Europarlamentarul Fredrick Federley, Partidul de Centru, a presat, în august, comisia cu privire la folosirea banilor de către România:

„Este de acord comisia că fondurile sociale nu sunt exploatate la potenţialul lor maxim ca instrumente de luptă împotriva sărăciei şi marginalizării?“ a scris acesta într-o întrebare pentru comisie - un mod prin care parlamentarii pun presiune.

Federley a propus ca, în schimb, UE să dea banii direct organizaţiilor de întrajutorare care activează în ţară.

Fondurile structurale ale UE

Fondurile structurale şi de investiţii europene sunt instrumente ale UE pentru stimularea creşterii şi reducerea discrepanţelor economice şi între diferite regiuni din Europa. Fondul Social European, FSE, este unul dintre aceste fonduri.

Rata de utilizare a FSE în România s-a situat la 26% în perioada 2007-2013. În prezent, proporţia se situează la 49%.

În august 2014, s-au alocat în total 30,6 miliarde de euro României pentru anii 2014-2020, 4,8 miliarde de euro numai prin Fondul Social. Rata de utilizare totală a fondurilor UE de către România a urcat, la sfârşitul lunii mai, la 54,42 procente, dar este greu de aflat câţi bani au fost folosiţi în beneficiul romilor, deoarece proiectele actuale se folosesc fără a se ţine seama de originile etnice.

România nu primeşte bani numai de la UE. Banca Mondială a creat, de exemplu, un buget de 750 de milioane de euro pentru lupta împotriva sărăciei din România, pentru perioada 2014–2017.

Sursa: Consiliul suedez pentru fonduri FSE, Comisia UE, Ambasada Suediei.

Dar, printr-un răspuns scris, comisarul european Marianne Thyssen a ripostat la adresa criticilor.

- Este sub orice critică. Comisia nu-şi asumă responsabilitatea socială, spune Federley.

Există o puternică reticenţă a politicienilor români de a-i ajuta pe romi, este o explicaţie care se repetă la Strasbourg.

- Sistemul se bazează pe crearea unei autorităţi locale, regionale sau naţionale implicate în aceasta. Dacă aveţi curente anti-ţigăneşti puternice într-o localitate în care sunteţi primar şi daţi opt milioane pentru a trage apă şi canalizare în zonele în care locuiesc aproape numai romi, acest fapt va fi văzut ca un angajament faţă de romi. Iar la următoarele alegeri, nu veţi mai fi ales primar, spune Federley.

Aveţi mijloace de a face lobby?

- Nu, nu avem. Nu numai în privinţa aceasta, ci în multe alte privinţe nu are UE mijloace. Dacă nu se implementează o legislaţie, se pot aplica amenzi, dar dacă se implementează şi nu se dau doi bani pe aplicarea regulilor, atunci scapi, spune Federley.

Căutăm câţiva parlamentari români ca să vorbim cu ei. În ciuda unor promisiuni pentru un interviu cu parlamentarul european român Damian Drăghici, din grupul socialiştilor, suntem nevoiţi să renunţăm. Poate vom primi un interviu în noiembrie, vine răspunsul asistentului său. Mai înainte, acesta a fost consilier al Prim-ministrului ţării şi, împreună cu Soraya Post, este singurul parlamentar rom. Când era mai tânăr, acesta era unul dintre cei care cerşeau pe străzi.

- Nu mi-e ruşine de asta. Atunci aveam 18 ani şi nu puteam să mă întreţin altfel. Cerşetoria este o parte din viaţa mea şi m-a făcut ceea ce sunt, a spus acesta într-un interviu dat ziarului Dagens Nyheter.

Lar de anul viitor, ţările membre vor putea să fie trimise în judecată dacă încalcă drepturile şi libertăţile propriilor cetăţeni.

Soraya Post, parlamentar suedez nou-aleasă din partea Iniţiativei Feministe după alegerile din 2014, l-a criticat anterior pe Drăghici pentru că nu ia în serios discriminarea romilor din România. O poziţie comună în Parlament, consideră ea.

Când aude de punctul de vedere al Noricăi Nicolai despre cerşetori şi romi, ridică din umeri.

- E clar că ei se apără. Atrage atenţia asupra celor câţiva care au plecat afară şi au strâns bani sau au lucrat în diverse domenii din diferite ţări şi au investit în case. Clădiri care sunt adesea goale pe dinăuntru, dar arată bine pe dinafară. Marea majoritate nu sunt aşa. Marea majoritate locuiesc fără apă, fără electricitate, fără vreo infrastructură, în şoproane, spune ea.

Parlamentarul român Siegfried Mureşan, de la grupul parlamentar conservator EPP, indică o altă enigmă. Birocraţia românească este cam la fel de bine pusă la punct ca şi cea suedeză.

- Folosirea acestor fonduri în Europa Centrală şi de Est este o dezamăgire şi se datorează unei lipse a capacităţii administrative şi a voinţei politice, spune el.

Organizaţiile speciale mici, care nu-şi permit revizori şi jurişti, au probleme când formalităţile sunt prea încâlcite. Dar nu este vorba numai de romi. Chiar şi banii alocaţi pentru drumuri şi căi ferate sunt neatinşi, conform lui Mureşan.

Maşinăria UE se mişcă încet. Dar, uneori, se întâmplă. În toamnă, comisia a format un grup de lucru care va revizui regulile în privinţa fondurilor UE. Iar de anul viitor, ţările membre vor putea să fie trimise în judecată dacă încalcă drepturile şi libertăţile propriilor cetăţeni.

- În România este destul de clar că se va pune problema drepturilor fundamentale ale romilor. Anual, se va raporta şi se va face lumină în această direcţie. Iar ţara ar putea să răspundă, spune membrul din partea Partidului Popular, Cecilia Wikström, lider de grup în Comitetul Libe, care a înaintat amendamentul vara trecută, la o diferenţă mică de voturi.

Julian Cananau, 40 de ani. Lector în literatură americană la Facultatea din Gävle. Data stabilirii în Suedia: iulie 2011. ”Am venit în Suedia din motive sociale și economice. Eu și soția mea aveam amândoi locuri de muncă bune, dar e greu să faci carieră în România. Eu lucram la Universitatea din București, dar câștigam aproximativ a zecea parte din salariul mediu al unui profesor suedez. Situația e cam aceeași și pentru medici. Chiar dacă lucrai bine și mult, tot nu merita. Când România a intrat în UE am avut posibilitatea să ne stabilim oriunde, printre alte locuri și în SUA, unde am locuit timp de un an de zile. Am ales Suedia pentru că am aflat că societatea e caracterizată de respectul valorilor precum toleranța, dreptate și respectul pentru oameni. În acel moment, am știut că ni se va potrivi mai bine să ne stabilim în Suedia decât în altă parte. Ne simțim foarte bine în Suedia. Simțim că merită să facem munca prestată, nu doar din punct de vedere salarial, ci și din punctul de vedere al oportunităților de carieră dacă muncești din greu. Am venit aici pentru a rămâne. Când am plecat din țara natală, am plecat pentru totdeauna. Din acest motiv am fost foarte motivați să ne adaptăm în noua țară și să facem tot ceea ce e necesar pentru a avea o viață bună aici. Așadar, nu, nu ne vom întoarce.”
  • Julian Cananau, 40 de ani. Lector în literatură americană la Facultatea din Gävle. Data stabilirii în Suedia: iulie 2011. ”Am venit în Suedia din motive sociale și economice. Eu și soția mea aveam amândoi locuri de muncă bune, dar e greu să faci carieră în România. Eu lucram la Universitatea din București, dar câștigam aproximativ a zecea parte din salariul mediu al unui profesor suedez. Situația e cam aceeași și pentru medici. Chiar dacă lucrai bine și mult, tot nu merita. Când România a intrat în UE am avut posibilitatea să ne stabilim oriunde, printre alte locuri și în SUA, unde am locuit timp de un an de zile. Am ales Suedia pentru că am aflat că societatea e caracterizată de respectul valorilor precum toleranța, dreptate și respectul pentru oameni. În acel moment, am știut că ni se va potrivi mai bine să ne stabilim în Suedia decât în altă parte. Ne simțim foarte bine în Suedia. Simțim că merită să facem munca prestată, nu doar din punct de vedere salarial, ci și din punctul de vedere al oportunităților de carieră dacă muncești din greu. Am venit aici pentru a rămâne. Când am plecat din țara natală, am plecat pentru totdeauna. Din acest motiv am fost foarte motivați să ne adaptăm în noua țară și să facem tot ceea ce e necesar pentru a avea o viață bună aici. Așadar, nu, nu ne vom întoarce.”
  • Carmen Cananau, 40 de ani. Medic specialist neuro-radiolog și șeful secției de neuro-radiologie a spitalului universitar Karolinska din Huddinge. Data stabilirii în Suedia: iulie 2011. ”Ne-am stabilit aici pentru că era destul de dificil pentru mine să-mi găsesc un loc de muncă la nivel înalt în domeniul meu de activitate în România. E deficit de personal, dar cu toate acestea, e dificil. Am venit aici prin intermediul unei firme de recrutare. E atât de multă corupție acum în România și nu se face nimic pentru a îmbunătăți situația pentru cei ce locuiesc acolo. Nu doar romii o duc greu acolo. Avem foarte mulți prieteni care mai locuiesc acolo și, în ciuda faptului că au studii superioare, nu se pot stabili în străinătate din diverse motive. Nu cred că în următorii zece ani vor surveni îmbunătățiri în țară. Începând din ianuarie 2007, 14.000 de medici au plecat din România și s-au stabilit pe tot globul. România a pierdut atât de multe creiere care ar fi putut contribui la dezvoltarea țării. Sperăm ca la anul să primim cetățenia suedeză. Ne-am decis să devenim cetățeni suedezi și nu avem sub nicio formă de gând să ne întoarcem. Atât eu, cât și soțul meu, avem locuri de muncă foarte bune și cei doi copii ai noștri se simt foarte bine la școală.”
  • Andrei Macavei, 32 de ani. Inginer de telecomunicații și dezvoltator de produse la Ericsson, Täby. Data stabilirii în Suedia: ianuarie 2012. ”Am fost angajat al Ericsson România și am lucrat pe proiecte în Anglia, Belgia și Olanda înainte de a mă stabili aici. Corupția din România și dorința mea de a avansa în carieră și de a duce o viață mai bună au reprezentat motivele stabilirii mele aici. Vreau să rămân aici și să-mi întemeiez o familie în Suedia întrucât sunt tratat mai bine aici. M-am hotărât să-mi preschimb numele de familie și să adopt un nume suedez. Astfel se vor diminua prejudecățile suedezilor obișnuiți, ale recrutorilor și ale potențialilor clienți în cazul în care doresc să-mi deschid o afacere pe cont propriu în viitor. În prezent, nu am niciun fel de probleme întrucât lucrez în cadrul unui companii multinaționale. Când persoanele necunoscute mă întreabă de unde provin, ei devin reticenți sau mă întreabă "Ce trebuie să facă România pentru cerșetorii care au venit aici?" Răspunsul meu este: Nu le mai dați bani pentru că din acest motiv se află aici."
  • Sergiu Florin Moșincăț, 33 de ani. Are propria firmă de construcții, Gislaved. Data stabilirii în Suedia: martie 2007. ”Nu aveam de gând să ne stabilim aici. O cunoștință avea o casă ce trebuia să fie renovată. M-a rugat să vin pentru o lună de zile și să o ajut. Am văzut că societatea de aici funcționează, m-am simțit bine și m-am decis să locuiesc aici. Nu există corupție în Suedia. În România, chiar dacă încercam să-mi văd de treabă, corupția e atât de extinsă încât e greu să răzbești. Aici nu e nevoie să oferi "cadouri" pentru a găsi lucrări. În România nu puteai să obții o lucrare mare fără să fii nevoit să dai diverse "cadouri" la minim două persoane din cadrul administrației sau unei firme de construcții. Așa merg lucrurile. Am lucrat ca paznic în domeniul serviciilor de pază și acel loc de muncă l-am primit oferind sume de bani. Așa stau lucrurile dacă nu cunoști persoane. Eu și soția mea avem acum propriile firme, ea are o firmă de servicii de curățenie, iar eu o firmă de construcții. Ne simțim bine aici și nu avem de gând să ne întoarcem la cum stau lucrurile acum. Dacă sistemul se schimbă și se reduce corupția, poate atunci.”

Încă de când au fost aprinse artificiile în Piaţa Universităţii din Bucureşti, în noaptea de decembrie a anului 2006, ţara a rămas sub supravegherea sistematică a Comisiei UE. În fiecare an, noi rapoarte privind progresele s-au elaborat în privinţa realizărilor României sau a lipsei acestora. Poate părea că UE a supus România unui control dur - dar Tom Gallagher afirmă că acest lucru nu este adevărat.

- N-aş spune că a fost sub supraveghere strictă. Multe dintre aceste rapoarte au fost foarte diluate şi ştiu din surse de încredere că cele mai critice rapoarte care au fost scrise înainte de 2004 au fost elaborate de oameni cu pregătire destul de slabă, care au primit ordine să creeze o imagine pozitivă. Acest tip de abordare nu este foarte neobişnuit în cadrul UE, spune Gallagher.

Tom Gallagher zugrăveşte o imagine semnificativ mai pesimistă a viitorului României în cadrul uniunii.

În ultimul raport, publicat anul acesta, în ianuarie, s-a constatat între altele că lupta contra corupţiei continuă într-un ritm impresionant. Uneori, însă, unii au ripostat  că este nevoie, în continuare, de o muncă mai susţinută în acest domeniu - între altele şi prin lupta împotriva corupţiei de la nivelele mai joase ale societăţii.

Parlamentarul Gunnar Hökmark spune că România a avut o dezvoltare economică bună de la integrare. Dar adaugă că mai rămân multe de pus la punct.

- Nu este o societate împlinită. Îndeplinesc anumite criterii, dar mai sunt multe de făcut pentru o economie de piaţă funcţională şi în ce priveşte statul de drept. Sunt încă mult în urmă.

Tom Gallagher zugrăveşte o imagine semnificativ mai pesimistă a viitorului României în cadrul uniunii.

"Mă tem că va avea loc o criză demografică în România."

- UE s-a vândut acestor ţări cu trecut comunist ca şi cum ar fi fost un motor de dezvoltare, care ar însemna condiţii economice îmbunătăţite şi faptul că standardele de trai s-ar apropia de cele ale restului UE. Nu a fost cazul. România este, în termeni economici, efectiv o mână moartă. Nu există o economie productivă, doar o economie de consum, spune acesta.

1 ianuarie 2007. Mai mult de 100.000 de români fericiți s-au adunat în centrul Bucureștiului pentru a sărbători noul membru al UE.
  • 1 ianuarie 2007. Mai mult de 100.000 de români fericiți s-au adunat în centrul Bucureștiului pentru a sărbători noul membru al UE.
  • 5 noiembrie 2015. O tânără din București își arată nemulțumirea față de guvern și ține în mână o pancartă cu cuvintele " Se așteaptă o schimbare". Imediat după ce guvernul demisionează

Gallagher spune, de asemenea, că unele domenii importante au fost complet uitate în România, precum sănătatea şi educaţia. Protestele stradale din toamnă, din Bucureşti - care au fost iniţiate în urma unui incendiu fatal dintr-un club de noapte şi au condus la demisia Guvernului - au dat naştere şi unor crititci aprinse împotriva politicii privind sectoarele sănătăţii şi educaţiei.

- Nu este vorba numai despre toţi cei care au murit în club. Este vorba de sănătate şi educaţie în totalitatea lor. Calitatea de membru al UE nu a făcut nicio diferenţă în ce priveşte aceste domenii, de care oamenii depind atât de mult. Mă tem că va avea loc o criză demografică în România, că toţi cei care pot ajunge să muncească în străinătate vor părăsi ţara.

Credeţi că migraţia va fi mai mare decât a fost deja?

- Mi-e teamă de acest lucru. Dacă un nou guvern nu va fi mai orientat spre obţinerea de rezultate şi nu va iniţia reforme care să facă, cu adevărat, diferenţa în segmente mai largi ale societăţii, spune Gallagher.

Interviuri din enchetă: Diamant Salihu.