5 zile, 10 orașe – o călătorie prin Suedia cerșetorilor


STOCKHOLM-GÖTEBORG-MALMÖ

Pentru a prezenta cerșetoria din interior, întreprindem o călătorie prin Suedia, timp de o săptămână, din Stockholm până în Göteborg, Malmö și alte cinci orașe de mărimi diferite.

Vrem să deslușim structurile, modul în care arată comunicarea și relaţiile dintre cerșetori - și modul în care alţii îi percep pe cetăţenii UE care cerșesc, majoritatea din România și Bulgaria.

Cu o cameră ascunsă și un pahar de hârtie în mână, reporterul român Dan Băcan joacă rolul de cerșetor.

Iată o relatare dintr-o realitate la care, altfel, v-aţi aștepta doar când treceţi pe lângă omul care stă pe trotuar.

Se aude ecoul unor voci nervoase ce străbat parcarea unui centru comercial de undeva, din Suedia.

Pleacă de aici! N-ai ce căuta în locul ăsta!

Ce tupeu. Femeia a dat naștere unui caz în magazin - pătura și sacul pentru spălat rufe pe care obișnuiește să stea au fost lăsate în faţa intrării, iar când ea pleacă din nou, se așază acolo un alt cerșetor, la câţiva metri distanţă de locul ei.

–  Sunt aici de trei, patru ani. Nu poţi să vii tu să-mi iei locul. Doamne, ai grijă de mine!

Un paznic vine să calmeze situaţia. Dar străinul în tricoul albastru din fleece nu este pregătit să se lupte pentru loc.

–  Nu știam că erai tu aici. Nu vreau necazuri, spune el.

Întâlnirea obișnuită dintre doi cetăţeni ai UE într-o parcare declanșează începutul călătoriei noastre. Străinul este reporterul Dan Băcan, de la ziarul românesc Libertatea, care a venit aici pentru ca, împreună cu noi, să cerceteze fenomenul cerșetoriei din interior.

Suedia fără cerșetori este o paranteză în istoria noastră.

Suedia fără cerșetori este o paranteză în istoria noastră. Timp de câteva decenii, după Al Doilea Război Mondial, când s-a construit societatea bunăstării și sărăcia a fost considerată, în mare parte, eradicată, cerșetorii erau rari în ţara noastră.

Timp de multe secole înainte de acest fapt, oamenii stăteau pe străzi și în pieţe cu mâna întinsă - iar autorităţile încercau, prin diverse legi, să-i oprească pe cei mai săraci să mai ceară bani.

În secolul al XVII-lea , romii au fost identificaţi ca cerșetori, hoţi și spioni și au fost ameninţaţi cu spânzurătoarea, dacă nu părăseau ţara. În 1741, cerșetoria a fost interzisă în tot regatul, în special dacă era practicată de „oameni de condiţie joasă veniţi din afara ţării”: „evrei, acrobaţi pe sârmă, comedianţi, bufoni și ţigani”. Pedeapsa: expulzarea. În 1815, cerșetorii și vânzătorii de chibrituri și flori au fost avertizaţi să nu deranjeze publicul. Dacă nu se conformau, erau trimiși la muncă silnică, la casa de corecţie.

Femeia din faţa magazinului se așază. Furia provocată de faptul că a crezut că un alt cerșetor i-a luat locul începe să-i dispară. Un client care iese din magazin îi face cu mâna un semn de recunoaștere și îi pune o bancnotă în pahar. Străinul rămâne încă lângă ea.

– Sunt gravidă și nu primesc nimic. Mergi la magazinul universal. Nu e nimeni acolo, îi spune ea.

Străinul mulţumește pentru pont și pleacă în direcţia indicată de aceasta.

Evaluarile Poliției despre situația din decembrie 2015

Poliția estimează că în decursul anul 2015 aproximativ 4700 cetățeni vulnerabili din UE au venit în Suedia la cerșit.

Părerea este că cei mai mulți oameni cerșesc voluntar. Cu toate acestea, există criminalitate organizată precum traficul de ființe umane și șantaj.

Infracțiunile cele mai frecvente la care cerșetorii sunt expuși sunt; agresiune, molestare și amenințări.

Printre altele Poliția va priorita traficul de grupuri specifice, încurajarea tendinței de a lua contact pentru a spori înregistrarea acestor crime, cooperarea cu poliția din România și Bulgaria.

Surse: Starea Natională - decembrie 2015, Criminalități cu conecsiune la cerșit și cetățeni vulnerabili din UE în Suedia, Poliția.

În anii '60, bunăstarea a crescut în Suedia, nimeni nu mai era nevoit să cerșească, iar în 1963 legea vagabondajului a fost abolită.

Când spitalele de boli mintale s-au închis 30 de ani mai târziu, cerșetorii au devenit obișnuiţi pe străzi din nou; adesea, aceștia erau oameni ai străzii, fără locuinţă, și dependenţi de droguri. Când România și Bulgaria au intrat împreună în UE, în 2007 și criza financiară le-a lovit, chiar și romii săraci au plecat.

Acum, se estimează că sunt aproximativ 4 700 de cetăţeni UE în Suedia la cerșit și se cere, din nou, interzicerea cerșetoriei. La întâlnirea de anul acesta, din 15-18 octombrie, în Karlstad, Moderaţii au decis că ar fi posibil să interzică cerșetoria la nivel local. Democraţii suedezi au solicitat, timp de mai mulţi ani, interzicerea cerșetoriei și au iniţiat o campanie împotriva a ceea ce ei numesc „cerșetorie organizată”.

Martin Valfridsson este coordonator guvernamental în domeniul muncii pentru cetăţenii defavorizaţi din UE. Acesta s-a întâlnit cu mai mulţi reprezentanţi comunali și, la 1 februarie 2016, va prezenta direcţiile naţionale privind modul în care comunele vor lucra la aceste chestiuni.

– Sunt destul de multe lucruri care tratează fenomenul, istoricul, libera circulaţie, contradicţiile de ordin moral, interacţiunea dintre sentimente și raţiune. Văd că Suedia a fost luată un pic prin surprindere și caută, cam dezorientată, o abordare.

"Unde dormi la noapte?" întreabă bărbatul care stă pe pământ.

Este ocupat chiar și la magazinul universal și străinul întreabă dacă românul care stă acolo îl poate ajuta.

– Știi unde se găsește vreun loc unde pot să mă așez și eu? întreabă el.

– Poţi merge pe partea laterală a scărilor, spune bărbatul care stă pe trotuar, la ieșire.

Discută pentru o clipă. Așa cum fac concetăţenii când se întâlnesc în străinătate, se întreabă reciproc din ce oraș vine fiecare dintre ei. Străinul povestește că are nevoie să strângă bani pentru a putea să se întoarcă în România.

– Unde dormi la noapte? întreabă bărbatul care stă pe pământ.

– Voi vedea, nu știu.

– Poţi să dormi la noi, aici în apropiere, într-o parcare. Ai nevoie de pături, noaptea e frig. Dacă ai câteva pături, e bine.

Este cerșetoria din orașele și comunităţile suedeze organizată și, dacă da, cum? Aceasta a constituit o întrebare centrală în dezbaterea despre interzicere. Unii sunt siguri că există grupări infracţionale care o conduc, alţii știu că acestea sunt doar mituri.

Majoritatea celor care cerșesc nu sunt presaţi de criminali, ci vin de bună voie în Suedia, în grupuri care constau din familii, rudele familiilor și prieteni. Este constatarea poliţiei în raportul prezentat la data de 2 decembrie. Pe de altă parte, din raport mai reiese și faptul că, persoane criminale profită de cetăţeni vulnerabili din UE si cer plată pentru locurile unde acești cetăţeni stau și cerșesc. S-a constatat, deasemenea, că există și cazuri documentate, situaţii în care criminali de aceeasi naţionalitate, în mod frecvent, au profitat și mai crunt de situaţia vulnerabilă a migranţilor din UE. Conform raportului,  „anumiţi  criminali se ocupă cu trafic de persoane, involvând copii, pe care-i obligă să cerșească, dar și să fure și pentru proxenetism”.

Conform celor relatate de Linda Staaf, șeful secţiei de informații secrete de la Direcția Națională Operational ( NOA) se vorbeste în principal de persoane cu handicap care sunt forţaţi să vină în Suedia. Dar voinţa de a sesiza la poliţie este descrisă ca fiind foarte mică.

 - Noi credem că există o criminalitate reală de o amploare mult mai mare, că exista un numar  neraportat destul de mare - spune Linda Staaf. Sunt însă și cazuri sesizate la poliţie care s-au finalizat cu  condamnari.

În ianuarie 2015, un român de 36 de ani a fost condamnat în Kalmar pentru atac, jaf și tentativă de șantaj. Acesta a pretins mii de coroane pentru locurile pe care le-a „alocat” iar când nu a primit banii, a atacat două persoane, le-a furat o geantă, care aparţinea unui număr de cinci cerșetori și conţinea 3 000 de coroane. Mai târziu, s-a întors și a pretins mai mulţi bani și a ameninţat că îi ucide pe compatrioţi dacă nu plătesc. Bărbatul în vârstă de 36 de ani a primit un an de închisoare și expulzarea din ţară, o sentinţă pe care Curtea de Apel a dat-o în martie.

Un bărbat care intră în magazin se răsucește și îndreaptă degetul mijlociu către femeie, când trece pe lângă ea.

Procurorul Thomas Hagman din Kalmar a trimis cazul la Tribunalul Districtual. Acesta spune:

– Cea mai importantă dovadă au fost relatările reclamanţilor. Am avut noroc că unul dintre ei știa să citească și să scrie și era capabil să povestească pe larg și să dezvolte din proprie iniţiativă. A mai fost și un martor independent care a putut vedea desfășurarea evenimentelor dintr-o mașină.

– Acuzatul sau victimele erau în Kalmar de mult timp, așa că a fost dificil de dovedit că era ceva sistematic. N-au existat semne sau indicaţii în acest sens, chiar dacă nu a existat o investigaţie specifică. Avantajul, din acest punct de vedere, a fost că aceasta l-a îndepărtat de cursul anchetei, spune Thomas Hagman.

Nori negri se ridică pe cer în timp ce mergem mai departe, spre următoarea regiune, următorul magazin alimentar, următorii cetăţeni ai UE îngenuncheaţi. Tânăra care cerșește la intrarea în magazin nu este prea doritoare de discuţii. Străinul care încearcă s-o facă să vorbească îi întoarce, după o clipă, spatele și pleacă de acolo.

Un bărbat care intră în magazin se răsucește și îndreaptă degetul mijlociu către femeie, când trece pe lângă ea. Mișcarea este la fel de naturală ca aceea făcută când cineva își ridică mâna pentru a saluta un cunoscut.

Bătrâna care a stat întotdeauna cu bastonul ei lângă coșurile pentru clienţi, pe partea opusă a intrării, merge apoi către cerșetoare. Par să vorbească între ele, iar doamna îi dă ceva femeii.

Apoi, vine direct către noi și spune:

– Spune că a fost mafia. Puștiul acela, care stătea de vorbă cu ea.

– M-am gândit, s-a auzit vorbindu-se despre asta, așa că am așteptat să-i dau ceva când acesta a plecat. Are trei copii. Aveam un costum rămas de la strănepoţii mei, care au crescut. Călduros, elegant și frumos. A avut de ales, l-a vrut și i l-am dat, spune bătrâna.

Nu știu, spune ea cu un aer nefericit.

Cel despre care vorbește ea este reporterul Dan Băcan, nu cineva din „mafie”, așa cum indică zvonurile.

Dan Băcan, un reporter de la cotidianul român Libertatea, a călătorit prin Suedia cerșetorilor împreună cu echipa de la cotidianul„Expressen”. Fotograf: Cecilia Anderberg

Miercuri, 4 noiembrie, s-a cerut arestarea a trei persoane în Göteborg, suspectate de trafic de persoane în legătură cu cerșetoria. Un bărbat de 39 de ani, o femeie de 32 de ani și una de 61 de ani din Bulgaria au forţat câteva persoane cu dizabilităţi să cerșească în regiunea Göteborg și, apoi, și-au însușit veniturile, conform procurorului Tomas Ahlstrand.

– Este foarte dificil să descoperi acest tip de infracţiune. Asta deoarece victimele sunt într-o asemenea situaţie încât  le este greu să ne înștiinţeze, atât în ce privește situaţia lor personală, cât și situaţia socială, spune acesta.

În iulie 2014, Thomas Ahlstrand a trimis în judecată, la tribunalul districtual din Halmstad, o pereche de bulgari pentru trafic organizat de persoane în scopul exploatării ca cerșetori, dar acuzaţii au fost eliberaţi ulterior.

– În acest caz sunt dovezi externe mai bune, putem dovedi că victimele au fost obligate să renunţe la banii lor. Cazul din Halmstad s-a bazat mai mult pe datele reclamanţilor.

Judecătorii specializaţi în judecarea acestui tip de infracţiuni sunt puţini. În iunie 2013, un tânăr de 18 ani din România a fost condamnat pentru înșelăciune. A pretins că este surd și că a cerșit bani pentru o organizaţie internaţională a surzilor și a primit pedeapsă cu suspendare. În octombrie 2010, o pereche căsătorită din România a primit, mai întâi la tribunalul districtual din Södertörn, doi ani de închisoare și expulzare iar, ulterior, la Curtea de Apel, trei ani de închisoare pentru că au exploatat un bărbat cu retard mintal ca să cerșească.

Karin Åström vrea să spună că cel mai important este că aceia care sunt deja defavorizaţi nu sunt exploataţi mai mult decât alţii.

Karin Åström, cercetător la Universitatea din Umeå, a urmărit în cercetarea sa privind traficul de persoane câteva cazuri în care cerşetoria și traficul de persoane sunt interconectate. Ea spune:

– Se poate spune că e previzibil, dar este important să facem distincţia între crima organizată și traficul de persoane, acestea nu par a fi ceea ce adesea credem noi. Exploatarea poate fi mai degajată și de o manieră nu atât de structurată cum ne gândim că este practicată de reţelele de crimă organizată. Apoi, poate fi chiar mai dificil de detectat deoarece căutăm aspectele negative.

Karin Åström vrea să spună că cel mai important este că aceia care sunt deja defavorizaţi nu sunt exploataţi mai mult decât alţii. Nu are mare importanţă dacă este organizată sau mai degajată. Este mai important să avem grijă de victime și de perspectiva lor, decât să privim din perspectiva acuzatului și a modului în care acesta o face.

-– O parte nu se consideră victime ale infracţiunii, o altă parte nici nu conștientizează că sunt victime. Ei nu știu ce prevăd legile, nu se percep ca fiind parte din sistemul juridic. Dar,  spune ea, acest lucru nu va fi esenţial pentru modul în care poliţia detectează infracţiunile sau în care sistemul judiciar le dovedește.

– Legile privind traficul de persoane nu au fost concepute pentru situaţii de acest gen, ci pentru traficul de persoane în scopuri sexuale. Cred că dacă dorim să aplicăm legile, trebuie să introducem unele amendamente, conform condiţiilor cu care ne confruntăm.

Din Stockholm, călătorim spre vest, către Göteborg. Ne oprim la un centru comercial de la marginea unui oraș aflat în drum. În parcare, ne întâmpină niște tonuri sumbre de acordeon.

Străinul în tricou albastru din fleece merge, cu pași precauţi și nesiguri, către cântăreţul din acordeon.

- Ce să fac? Am venit  cu un autobuz din Stockholm, și am crezut că pot să stau aici. Dar văd că locul este deja ocupat de tine.

- Mergi în centru. Acolo poţi să aduni ceva bani. Ai unde să dormi? Dacă ai bani, pot să-ţi fac rost de o mașină în care să dormi. Poţi plăti 700 de coroane. Dar să știi, nu poţi conduce mașina, este numai pentru dormit. Pot să-ţi aduc și o pătură, să te bagi sub ea.

- Și poliţia?

– Nu, dacă stai într-o parcare, nu se va întâmpla nimic. Pricepi?

În principiu, toţi cei intervievaţi cred că este umilitor să fii nevoit să cerșești și că ar fi preferat să aibă o slujbă normală.

Institutul norvegian de cercetări Fafo a intervievat 1200 de oameni ai străzii români care cerșesc în Stockholm, Oslo și Copenhaga. În principiu, toţi cei intervievaţi cred că este umilitor să fii nevoit să cerșești și că ar fi preferat să aibă o slujbă normală.

Călătoria trece prin orașe mici și mai mari și, în general, punem aceleași întrebări. Uneori, folosim camere și microfoane ascunse pentru a surprinde cât mai fidel posibil imaginea reală.

Controlează cineva cerșetoria aici, în regiune? Trebuie să plătiţi ca să puteţi cerși aici? În general, primim aceleași răspunsuri.

–  Nu, nimeni nu ţi-ar crea necazuri: Ia paharul de cafea și scutură-l așa. Mergi pe fiecare peron când vine trenul. Spune „Salut, salut!” Dacă faci asta, este imposibil să nu câștigi ceva bănuţi, spune tovarășul ei.

–  Mergi la muncă, fiule. Nimeni nu te întreabă nimic și nimeni nu te necăjește. Ești aici să faci bani, asta e tot.

–  Nu, nu, nu este nimeni. Mergi unde vrei. Ăsta e locul nostru, este ocupat. Altfel, poţi să stai unde vrei.

Ancheta privind traficul de persoane aflată în desfășurare - care va fi prezentată la 9 iunie 2016 - are ca scop înăsprirea legislaţiei pentru a-i împiedica pe unii să profite de alţii care cerșesc.

Coordonatorul guvernamental Martin Valfridsson argumentează că există un anume tip de coordonare.

– Dar este important să subliniem faptul că nu există numai o modalitate de a descrie cum se procedează, este un fenomen divers. O parte importantă se referă la membrii de familie care se ajută între ei, la faptul că ceea ce obţii trebuie păstrat.

– Dar mai sunt și exemple de cazuri în care cineva este plătit pentru un loc și ia o parte din ceea ce primesc cei care îl ocupă. Am studiat legile și părerea mea este că există lacune care trebuie acoperite, spune acesta.

„Te aduc aici, tu câștigi bani și-i împărţim." Înţelegi? Dar nu împarte nimic, nu lasă nimic de la el.

O întâmplare iese în evidenţă în timpul călătoriei noastre prin Suedia cerșetorilor: o informaţie neverificată despre o persoană care câștigă bani de pe urma cerșitului altora.

La un centru comercial, într-un oraș suedez de mărime medie, stă un bărbat în geacă roșie. Acesta povestește:

– Cunosc un bulgar care are patru dintre ai săi care cerșesc pentru el.

Sunt membri ai familiei lui sau ce?

– Nu, frate. Uite cum stă treaba: „Te aduc aici, tu câștigi bani și-i împărţim.” Înţelegi? Dar nu împarte nimic, nu lasă nimic de la el.

Bărbatul povestește despre lupte crâncene între românii din oraș, de care aparţine și el, și bulgari.

–  Oho, se întâmplă niște chestii. Am luptat contra aproximativ 40 dintre ei. Sunt mulţi, frate. Ce pot eu să fac? De exemplu, în centru nu pot face nimic, acolo pot să stea toţi cei care vor. Dar nu au voie să vină la locul meu, lângă magazin, pentru că îi sun direct pe ai mei.

Rapoartele despre disputele dintre diferite grupări de cetăţeni ai UE la care a intervenit poliţia apar, ocazional, în mass-media. În ultima jumătate de an au izbucnit conflicte în, printre altele, Karlskrona, Uddevalla, Älmhult, Uppsala, Katrineholm, Hudiksvall și Stockholm.

În Östersund, în martie a izbucnit un conflict între două mari grupări de cetăţeni UE care au călătorit acolo, care s-au considerat îndreptăţiţi să deţină locurile cele mai bune în faţa unui mare magazin alimentar și a Systembolaget (Direcţia Monopolului asupra Vânzării Băuturilor Alcoolice din Suedia).

Per Thelin, inspector-șef al poliţiei din Östersund, spune:

– Se poate spune că erau două familii mari, care au ajuns la cuţite una cu cealaltă. Motivul era cine ce locuri de cerșit să deţină. Totul s-a terminat când două persoane au atacat-o pe alta în Kyrkparken (Parcul bisericii).

– Au fost acuzaţii de atac, s-a întâmplat în centrul orașului, și au existat martori la eveniment, așa că cele două persoane au fost condamnate și au primit șase luni de închisoare. Ambele grupări au plecat, de atunci, din Östersund, relatează Per Thelin.

Altfel, ne îndreptăm către o societate pe care nu ne-o dorim.

Au existat relatări cum că ambele grupări au perceput procente din câștigurile celeilalte, dar nu s-a confirmat nimic.

Rata infracţiunilor motivate de ură împotriva migranţilor cerșetori din UE crește, arată descrierile și statisticile actuale ale poliţiei și ale organizaţiilor de la Brå, Brottsförebyggande rådet (Consiliul pentru Prevenirea Infracţiunilor).

Este vorba atât despre atacuri de origine verbală, cât și despre infracţiuni violente, de la scuipat și lovit, la incendierea proprietăţilor oamenilor sau lovirea lor cu motoreta.

Nu mulți dintre cei care își petrec weekend-ul aruncă o privire către Doina Stefan sau către ceilalți cerșetori. "Este dureros, dar ce pot eu să fac", spune ea. Fotograf: Cecilia Anderberg

E vinerea salariilor în Stockholm, când oprim în punctul final, Stureplan. Doina Ștefan este una dintre cei mulţi care cerșesc în regiune. A venit aici de două luni și este împreună cu soţul. O urmăm timp de două ore, în noapte, prin Stockholm.

Un beţiv stă în faţa ei. Ochii se holbează larg deschiși și saliva îi curge din gură pe el.

–  Omul tău fumează. Așa că avem o mare problemă. Are bani. Cum poţi să fumezi, dacă n-ai bani?

Doina Ștefan arată politicos că nu o interesează discuţia. Dar omul nu se lasă.

–  Sunt bani de impozite în Suedia. Nu e bine.

Coordonatorul guvernamental Martin Valfridsson spune că infracţiunile motivate de ura împotriva cetăţenilor UE care cerșesc îl îngrijorează.

–  Am întâlnit un bărbat care și-a pierdut toţi dinţii pe când stătea și cerșea, pe altul au aruncat cu acid.

– Trebuie să încurajăm acest grup de oameni expuși și publicul care vede infracţiunile să le raporteze și să depună mărturie. Altfel, ne îndreptăm către o societate pe care nu ne-o dorim.

Trei fete tinere pe Stureplan din Stockholm râdeau de o femeie în vârstă când aceasta întindea paharul ei. "Eu nu le cred”. Fotograf: Cecilia Anderberg

Nu mulţi dintre cei care se bucură de weekenduri prin Stureplan, în Stockholm, aruncă vreo privire Doinei Ștefan sau celorlalţi cerșetori.

–  E greu, dar ce pot eu să fac, spune aceasta.

Mai sunt și oameni care sunt provocaţi. Când mergem de-a lungul străzii Kungsgatan, vedem trei fete tinere care hărţuiesc o bătrână, când aceasta își întinde cana.

–  „Vă rog, ajutaţi-mă”, spune una dintre fete cu o voce afectată și continuă:

– Îţi fac o poză? Întoarce-te, să-ţi fac poza.